Cred ca una dintre meseriile care mi`ar fi placut in lumea asta, ar fi fost cea de hingher ...de oameni. Ce nu exista? Nici eu nu stiu, dar tare mi`as dori sa existe ....
Sigur ti s`a intamplat macar o data in viata sa iesi din casa ta si sa fii latrat de un 4ped doar pentru ca ...ai trecut pe langa el, prin teritoriul lui. Unii tipa (de frica), altii urla (sa`i sperie) iar altii (cum e si cazul meu) ii alearga pana obosesc. Si saracii tot scherlaie chiar daca tu te`ai oprit din alergat. Dupa ce vad ei ca te`ai oprit iar fac 3 pasi inainte si unu inapoi.
Cum stam insa cu oamenii? Suntem si noi 4pede? Avem 4 picioare? Nu, avem 2 cu care scriem si 2 cu care mergem, deci putem face o oarecare asemanare.
Cati oameni te`au "latrat"? Si cand te`ai facut odata spre ei au fugit mai repede decat un caine cu coada intre picioare. Numai gura este de ei ...
Ne`am invatat sa comentam, sa avem MEREU ceva de zis (ultimul cuvant), sa nu lasam omul sa respire, mereu trebuie sa le stim noi pe toate si daca ar fi posibil am vrea sa fim mai ceva ca Dumnezeu. Dar nu se poate oameni buni. Dumnezeu e Dumnezeu iar tu esti un biet amarat pe care l`a lasat in viata ...ce`ar fii sa`I lasam lui Dumnezeu treaba de a vorbi si sa nu`I mai facem treaba daca nu are aceasta intentie. Nu`ti cere ajutorul si hop top esti primul care`si da cu parerea. Te`ai gandit ca poate esti invizibil pentru cei din jurul tau? Te mai si strofoci sa vorbesti...si cateodata cine tot vorbeste asa mult de cele mai multe ori el o pateste ...
Asa dar, inainte sa faci 3 pasi inainte, gandeste`te daca ai posibilitatea sa faci 1 inapoi ...(atat de putin si totusi atat de mult ...incat te poate costa scump)
Ca sa fie mai usor de povestit, o sa fii tu personajul principal in aceasta istorioara banala si imaginara.
RăspundețiȘtergereA fost odata ca niciodata ..."Ojo mic", care in fiecare zi isi lua chitara si mergea sa cante. Oamenii il puteau vedea adesea pe strazile Bucurestiului in cautarea unui loc bun pentru cantat. De fapt, cu mainile in buzunare, el umbla hoinar in cautarea iubirii. Dar oamenii nu stiau asta, si aruncau in el cu pietre. Problema nu era dimensiunea pietrelor sau multzimea lor, ci faptul ca erau un fel de pietre cu putere asupra inimii.De exemplu, puteai citi pe una dintre pietre "nedorit" sau " imoral" sau cate si mai cate.
De la un timp, Ojo purta in spate un sac mare si invechit cu pietre. Devenise foarte greu pentru el sa mai cante, dar in incapatzanarea lui el mergea inainte incercand sa tzina privirea sus.
L-am intalnit o singura data pe Ojo si i-am vazut ranile de pe umeri, palmele tremurande si ochii obositzi.A incercat sa imi spuna ce se intampla cu el dar n-am stiut sa il ajut. Nu am putut...
Acum vad in propriul meu sac pietre grele si durereroase pe care le-am cules in plimbarile mele cu mainile in buzunar in cautarea iubirii: "invizibil" "bun de nimic" si cate si mai cate.
Dar povestea nu se opreste aici. De fapt personajul central din istorioara nu sunt eu sau Ojo, ci Regele. O, daca ai putea sa il cunosti pe Rege, tu, cititorule, sa cunosti inima Lui calda si prietenoasa. El mi-a spus ca eu si Ojo si multzi altzii putem abandona de-acum sacul greu. A pregatit pentru fiecare din noi haine noi, "de fima", o pereche de sandale usoare, potrivite pentru plimbari cu mainile in buzunare si un inel.
Regele mi-a spus ca, desi nu il pot ajuta pe Ojo, nu ma impiedica nimic sa-i fac ....cartofi prajitzi.